Impresii de calatorie (18+)

Re: dinoffside

Mesaj necititde HHR » Dum Sep 02, 2018 7:48 pm

Nu cred că m-a avut vreodată ... :mrgreen:


Dintr-o emisiune radiodifuzată în cursul săptămînii ce tocmai se încheie, am aflat că următoarea problemă a republicii este tuta absoluta. Domnu ministru al agriculturii a abordat, printr-o intervenție telefonică, chestiunea tutei. A îndemnat la calm. A spus că există mijloace pentru combaterea tutei. A afirmat că tuta este periculoasă și numai asta ne lipsea după pesta porcină. Eram în mașină, tutele zburau ca zepelinele prin habitaclu. Acasă, m-am dumirit ce e cu tuta. Era vorba despre o boală a roșiilor, ca legume, tuta absoluta sau molima tomatelor.
Avatar utilizator
HHR
Consilier
 
Mesaje: 6182
Membru din: Lun Iun 30, 2014 3:28 pm
Has thanked: 13818 times
Been thanked: 16757 times

Re: dinoffside

Mesaj necititde HHR » Mie Sep 05, 2018 3:14 pm

Stau la geam şi privesc aiurea pe stradă. Selectez pastilele de dimineaţă. Albă pentru inimă (aia clinică, responsabilă cu tensiunea), crem murdar pentru compoziţia sîngelui şi, în fine, mai închise la culoare, pentru ficat. Fiecare ştie, cu precizie nemţească, în ce parte a corpului să se înfigă şi ce trebuie să regleze. În fine, le dau pe gît şi zăresc argatul familiei de vis-a-vis. Familia de vis-a-vis este în posesia kitului gold de supravieţuire socială: bolid nemţesc (alb ca frigiderele de Găeşti), membrii cromatici cu tatooaje personalizate (ea discret, el pe 45 la sută din aria desfăşurată a epidermei, cu menţiunea că, pe umăr are chipul ei, dacă dragoste nu e, nici taooaj nu e), argat şi căţel (modelul pe alb, miniatural, posibil bişon, nu ştiu exact). Argatul are o stare patologică de zen permanent, în sensul că rîde la gîşte. Din poarta casei se repede cu bişonul pe iarba verde din faţa casei subsemnatului. Bişonul se învîrte de două ori în jurul locului unde, în mod normal, trebuia să fie înşurubată coada, şi dă să ia poziţia de decolare. Am avut, timp de 12 ani, ciobănesc german şi ştiu că acesta este tabloul simptomatic ce anunţă livrarea unui imens transport de rahat. Bat, discret, în geam. Zenul rîde la mine. Clar, mă confundă cu una din gîştele la care rîde toată ziua. Deschid geamul şi îi spun să retraverseze strada, pe gazonul din faţa casei stăpînilor bişonului. Ăla rîde ca proasta, în continuare, şi urmăreşte ritualul căţelului. Micuţul pare a fi constipat, altfel nu văd de ce i s-au bulbucat ochişorii ca doi năsturei jucăuşi. Nu-i bai, am timp să retransmit mesajul. Ies şi reiau mesajul. Nimic. Îl pîsîi şi îi arăt cu degetul spaţiul verde din vis-a-vis. Clar, i-am pus ceva mecanisme în mişcare. Ia bişonul şi traversează. Ambii sînt nemulţumiţi. Pe bişon îl înţeleg, pe el nu. Bolid nu-mi iau, dar un bişon alb şi căcăcios sigur.
Avatar utilizator
HHR
Consilier
 
Mesaje: 6182
Membru din: Lun Iun 30, 2014 3:28 pm
Has thanked: 13818 times
Been thanked: 16757 times

Re: dinoffside

Mesaj necititde HHR » Sâm Sep 08, 2018 10:28 am

Îl aduc pă ăla mare de la teatru, cercul de teatru. Îl bag în casă, iau cheile și mă întorc la căsuța poștală. Scot două facturi și un sfert de coală de bloc de desen împăturită. O desfac și citesc: ”Te omor”. Scurt și la obiect. O întorc pe partea cealaltă. La fel: ”Te omor”. Scrisul pare a fi de copil. Asta e o noutate. În filme am văzut că treburile astea erau cu litere decupate din ziare și lipite pe coli de hîrtie. Probabil noul trend este să pui un copil să scrie, pentru a nu fi descoperit de poliție. Intru. Apaținătuarea se uită la hîrtie și zice scurt: treaba ta, pe tine te omoară, tu ai scos treaba asta din cutie; dacă o scoteam eu, mă omora pe mine. Irefutabil de logic. Nu am replică. Mă învîrt de colo colo prin casă. Trag jaluzele și draperia. Poate e vreun sniper și vrea să mă rezolve prin termopan. Aparținătuarea e nemulțumită și vrea să fie lumină naturală în casă. Păi da, îi convine, că doar io am luat rahatul de hîrtie din poștă. Ies pă stradă. Vecinu se uită dubios la mine. Clar, el vrea să-mi facă felul. Are o hîrtie în mînă. Mi-o arată. Identică cu a mea. Sîntem în aceeași oală. Mai apare un vecin. Se uită lung la noi. Îi spun primului vecin: clar, ăsta-i asasinul, mie nu mi-a plăcut de el de cînd s-a mutat. Se apropie de noi. Are o hîrtie în mînă. Identică. Sîntem deja trei morți pe stradă. O să fie înmormîntare colectivă. Iese vecina de la ultima casă. Primul vecin e circumspect. Asta ne mătură cu kalașnikovul pă toți trei. Poate bine e să fugim în zig-zag. Femeia are o hîrtie indentică. Iese un vecin burtos rîzînd cu gura pînă la urechi și ne spune că a fost o fetiță care ne-a pus chestiile în cutiile poștale. A văzut pe cameră. Toată strada a primit. Ne rîdem. Revin acasă. E, ce e cu biletul, întreabă aparținătuarea curioasă. Nimic important, zic, m-am întîlnit cu un tip ciudat și mi-a zis că e pentru tine.
Avatar utilizator
HHR
Consilier
 
Mesaje: 6182
Membru din: Lun Iun 30, 2014 3:28 pm
Has thanked: 13818 times
Been thanked: 16757 times

Re: dinoffside

Mesaj necititde HHR » Sâm Sep 08, 2018 11:38 pm

Mi-am zis să iau ceva pește. Să-l facem la cuptor. Plec în carfur să procur cele trebuincioase. Pește, cartofi roșii, broccoli, secretul sănătății veșnice, și, inevitabil, usturoi pentru mujdei. Găsesc pește, iau trei bucăți. Bifez și cartofii. Broccoli, secretul sănătății veșnice, caut la raionul greșit. O doamnă mă îndrumă. Îi mulțumesc. Găsesc și usturoi bio, la plăsuță, plăsuță cu trei căței. E ultima plăsuță. Clar, sînt norocos. Iau coșul și îl trag pînă la casă. Pun produsele pe bandă. Gîndul îmi zboară la un film recent revăzut pe ceva canal unguresc cu sincronizare decentă, ”Terminalul” cu Tom Hanks. Rememorez cîteva scene și rîd de unul singur. Îmi vine rîndul. Tipa de la casă începe să treacă dispozitivul de citit codurile de bare peste produsele mele. Intră cartofii, peștele, broccoli-ul. Treaba merge ca unsă. A mai rămas usturoiul. Fatalitate, usturoiul nu intră în program. Tipa scoate ochelarii și bagă manual codul. Îi dă eroare. Se uită la mine. Mă uit la dînsa. Îmi spune, nu intră ! O să sun la raion. O aprob, fericit că există soluții alternative pentru usturoiul meu bio, plăsuța cu trei căței. Vorbește ceva cu cineva de la capătul firului. Se întrerupe înainte de obține integral codul corect. Bad conection. Încearcă să mai sune. Nu răspunde nimeni. În spatele meu coada se mărește. Tipa e puțin nervoasă. E axiomatic faptul că logica casierelor diferă de logica oamenilor. Ce facem, mă întreabă. Nu știu, răspund calm ca Tom Hanks prizonier în terminal. Tot ceea ce pot să vă spun, continui blajin, este că fără usturoiul ăla nu pot pleca acasă. Vă închipuiți și dumneavoastră, continui, este singura componentă bio a cinei familiale. Peștele are fosfați, cartofii sînt de la cine știe ce fermă secuiască, by default, nasoi, broccoli-ul este crescut artificial cu tot felul de produse chimice. Prin urmare, doar usturoiul e bio și trebuie să nu plec fără dînsul. Ca să o liniștesc, îi mai spun că am timp, pot sta pînă la orele 19.30, ora la care trebuie să bag peștele la cuptor. Ultima afirmație o fac cu o privire de Forest Gump, deh, tot Tom Hanks. Nu știu de ce, dar tipa nu pare să priceapă, deși vorbesc calm și neutru. Bine, zice tipa, plătiți restul produselor și așteptați cu usturoiul. Plătesc. Se uită lung la mine și mă întreabă dacă avem vampiri în cartier. Nu știu, zic nevinovat. Vecinul mi-a povestit de o vecină care suge tot ce prinde, dar nu știu dacă s-a referit la vampiri. E atît de ambiguu cîteodată. Tipa bagă usturoiul sub masă și încasează de la alți cumpărători. Din cînd în cînd se uită la mine și încearcă, fără succes, să sune la raion. Citesc în priviri că are gînduri despre mama, mama mea. Vine o tipă pe rotile. O trimite la raion. Pleacă tipa la raion și se întoarce cu codul. Stau de o parte. Casiera nu mai găsește usturoiul. Să vezi că boul ăla a plecat cu usturoiul, îi spune tipei pe rotile ! Nu cred, vaco, răspund calm din locul unde stăteam, l-ai băgat acolo jos. Îl găsește, bagă codul. Amîndoi sîntem fericiți și mulțumiți.
Avatar utilizator
HHR
Consilier
 
Mesaje: 6182
Membru din: Lun Iun 30, 2014 3:28 pm
Has thanked: 13818 times
Been thanked: 16757 times

Re: dinoffside

Mesaj necititde HHR » Lun Sep 10, 2018 3:15 pm

Învăţămîntul este ciclic, se desfăşoară în etape de timp atent organizate şi coordonate, trimestre, ani, semestre, săptămîna altfel şi adeverinţa de roşu-n gît. Se distinge, prin anvergură şi festivism, începutul anului şcolar. Ultima săptămînă este inflaţionist ocupată de actele preparatorii. O rochiţă şi săndăluţe noi, o vopsea nouă, un parfumel, poşetuţă and stuff şi, dacă mai rămîne ceva mălai, rechizite pentru ăla mare. Nu e grabă cu rechizitele, startul de relativ lejer. Dialectica primei zile de şcoală este ruptă din filmele italiene. Sună ceasul la şapte fără jumătate. Sărim din pat. Se anunţă o zi efervescentă. Duş, machiaj, aranjatul părului, două guri de cafea fierbinte cu friptul limbii aferent activităţii şi alte chestii matinale. Sculăm copilul. Se ridică în fund şi adoarme instantaneu. Între două bătăi disperate la uşa băii de sus, îi mai dăm cîte un ghiont, cu atenţie, să nu cadă din patul de sus. Parcă e un liliac leşinat. L-am spălat de aseară. Se trezeşte şi reintră în sleeping mode. Cred că e problemă de soft, moştenire genetică maternă. Este impardonabil să nu ajungi la timp în prima zi de şcoală. E semn că îţi merge rău tot anul, anul şcolar. Îl îmbrăcăm în timp ce doarme şi îl agăţăm de ghiozdan, în hol. Parcă e un chelner agăţat de ghiozdan. Vine bona. Intră în hol şi se sperie. Gizăăăs Craist, aveţi un chelner agăţat de un ghiozdan, în hol. No problemo, doamnă, e ăla mare costumat în ceea ce produs mai de soi mentalul colectiv parental în materie de design vestimentar. Ieşim în grabă şi plecăm. Traficul este aglomerat, dar am plecat cu suficient timp înainte pentru a nu pierde vreun act al festivităţii. În fine, imnul şi predica nu mă pasionează în mod deosebit, dar nu vreau să pierd reprezentantul administraţiei locale. Rememorăm traseul şi oprim la florărie, pentru flori. Stai tu cu copilul în maşină că le iau io. Brusc realizăm că bancheta din spate e goală. Nu e timp pentru reproşuri. Se mai întîmplă, din cauza emoţiei. Ne întoarcem. Copilul e pe hol şi doarme agăţat de ghiozdan. Trezim copilul, îl introducem în turism şi îl legăm bine de scaun, să nu se piardă. Îl mai uită omul, dar nu-l pierde. Doarme. Oprim la florărie şi luăm flori. Verificăm copilul. Doarme legat de scaun şi ghiozdan. Blochez uşile. Demarez şi mă afund în traficul matinal. Ajung. Parchez. Retrezim copilul şi intrăm în curtea şcolii. Pentru o clipă nu-mi este clar cine începe şcoala. Mămicile sau copiii ?
Avatar utilizator
HHR
Consilier
 
Mesaje: 6182
Membru din: Lun Iun 30, 2014 3:28 pm
Has thanked: 13818 times
Been thanked: 16757 times

Re: dinoffside

Mesaj necititde iuliangrecu » Lun Sep 10, 2018 3:35 pm

:lol: :lol: :lol:
HHR scrie:Stai tu cu copilul în maşină că le iau io. Brusc realizăm că bancheta din spate e goală. Nu e timp pentru reproşuri. Se mai întîmplă, din cauza emoţiei. Ne întoarcem. Copilul e pe hol şi doarme agăţat de ghiozdan.

Așa, de deschidere de an școlar:

"- Ce mai e nou pe la școală, fiule?
- Nimic. Mi-au prelungit contractul pentru clasa a IV-a.
"
-Esti gay? -Nu. De ce? -Te-am văzut vorbind cu un gay. -Nu sunt nici retardat și totuși vorbesc cu tine
Avatar utilizator
iuliangrecu
Super Fan Thassos
 
Mesaje: 3751
Membru din: Lun Ian 05, 2015 3:52 pm
Has thanked: 13023 times
Been thanked: 9798 times

Re: dinoffside

Mesaj necititde HHR » Mie Sep 12, 2018 11:15 pm

Am fost delegat să particip la ședința cu părinții. Misiunea era clară: te prezinți, la ora cinci, la școală, cu caiet și pix; ești atent la tot ceea ce se întîmplă în jurul tău și notezi tot ce se spune. "Jawohl, mein Fuhrer” am strigat bătînd din călcîie. La fără un sfert intram în clasă cu rucsacul în spate. Încet, să nu deranjez. M-am așezat, discret, în ultima bancă. Doamna învățătoare mă ia în primire și mă mută în prima bancă. Faină treabă. Încă nu a venit toată lumea. Îmi scot caietul și două pixuri cu gel. Am luat două, pentru orice eventualitate. Îmi repet, în gînd, ideile principale din ”Ghidul participantului la ședința cu părinții”: nu vorbești, nu te oferi, nu pui întrebări, nu ridici probleme, nu-ți asumi răspunderi (oricît de lejere ar părea la prima vedere; e axiomatic, orice sarcină simplă evoluează spre complex, înainte de a o executa). Începe. Notez. Se vorbește ordonat. Notez. Se enumeră chestii. Notez. Dau pagina. Semnăm pe liste. Notez. Se votează democratic. Votez și notez. Se fac propuneri. Notez. Dau din nou pagina. La un moment dat, mă trezesc că notez deși nu se discută nimic. Se aburesc ochelarii. Îi șterg. Rămîn în urmă cu notatul. Întreb. Mi se răspunde și notez. Dau pagina. Se calculează sume. Scap pixul. Nu mă aplec. Iau pixul de rezervă și notez. Mă surprind încălcînd regula numărul 1 de două-trei ori. Mă mustru în minte, mă repliez și notez. Dau pagina și gata. Recitesc ce am scris. Trag o linie și concluzionez: e nasol !
Avatar utilizator
HHR
Consilier
 
Mesaje: 6182
Membru din: Lun Iun 30, 2014 3:28 pm
Has thanked: 13818 times
Been thanked: 16757 times

Anterior

Înapoi la Bloguri

Cine este conectat

Utilizatorii ce navighează pe acest forum: Niciun utilizator înregistrat şi 1 vizitator


cron